Majoritatea aparatelor de măsurare a umidității funcționează pe baza măsurătorilor de rezistență electrică sau capacitate. În cazul aparatelor cu rezistență, ceea ce se întâmplă este că trimit un curent prin două sonde metalice înfipte în materialul care trebuie verificat. Apa conduce destul de bine electricitatea, astfel că atunci când există mai multă umiditate, rezistența scade. Cercetătorii studiază această relație dintre conținutul de apă și conductivitate de decenii, analizând în special materiale precum lemnul sau structurile din beton. Aparatele de tip capacitiv adoptă o abordare complet diferită. Acestea evaluează cât de mult rezistă un material față de un câmp electric, măsurând practic o mărime numită constantă dielectrică. Atunci când apa este amestecată în material, această valoare crește, deoarece moleculele de H2O perturbă câmpul electromagnetic. Aceste tipuri de aparate sunt ideale în situațiile în care nu ne putem permite să facem găuri sau să lăsăm urme, cum ar fi suprafețele finite de rigips sau podelele din lemn masiv care trebuie testate fără a cauza deteriorări.
Atunci când se lucrează cu evaluări foarte complicate sau profunde, oamenii apelează la tehnologii destul de avansate, cum ar fi reflectometria în domeniul timpului (TDR) și metodele de detecție infraroșu (IR). Metoda TDR funcționează prin trimiterea unor impulsuri electromagnetice de înaltă frecvență prin materialul supus testării și apoi determinarea nivelurilor de umiditate în funcție de durata necesară semnalelor pentru a reveni. Acest lucru face ca TDR să fie deosebit de eficientă în măsurarea umidității din soluri și alte materiale compozite dense. Pe de altă parte, senzorii IR analizează ce se întâmplă atunci când anumite lungimi de undă interacționează cu moleculele de apă. Acestea sunt fie absorbite, fie reflectate, ceea ce permite acestor senzori să măsoare umiditatea rapid, fără contact fizic. De aceea, fermierii le apreciază atât de mult pentru monitorizarea culturilor, iar procesatorii de alimente se bazează pe ei tot mai mult. Conform unui studiu din anul trecut care compară TDR cu măsurătorile obișnuite bazate pe capacitățile electrice, TDR a reușit să atingă o precizie de aproximativ plus sau minus 1,5 procente în măsurătorile solului, depășind astfel performanța senzorilor IR, mai ales în medii mixte sau neuniforme, unde condițiile nu sunt atât de clare.
Alegerea aparatului corect de măsurare a umidității depinde în mare măsură de tipul materialului cu care avem de-a face. Pentru materiale poroase, cum ar fi lemnul sau textilele, aparatele de măsurare rezistive cu electrozi funcționează destul de bine, deoarece trebuie să pătrundă adânc în material. În cazul betonului însă, care conține numeroși minerali și poate avea particule metalice, senzorii capacitivi tind să ofere rezultate mai precise, deoarece nu sunt afectați de elementele conductive care ar putea distorsiona citirea. Tehnologia TDR se remarcă în aplicațiile pentru sol, deoarece conținutul de sare nu perturbă semnificativ măsurătorile. Apoi există infraroșu, care funcționează foarte bine pentru materiale subțiri, cum ar fi produsele din hârtie sau cerealele, unde verificarea doar a stratului superficial oferă suficiente informații despre nivelul de umiditate.
Cele mai recente aparate de măsurare a umidității sunt echipate cu tehnologie de scanare multifrecvență și funcții inteligente de calibrare care ajută la filtrarea interferențelor de fond, permițând citiri mai fiabile. Sistemele TDR, de exemplu, se ajustează în prezent automat atunci când temperatura din jur se modifică, ceea ce reduce erorile comise în teren cu aproximativ treizeci la sută, conform unor teste de laborator efectuate de UA ZON încă din 2023. Observăm tot mai multe dispozitive hibride pe piață, care combină metodele de detectare prin rezistență și capacitivitate. Aceste dispozitive dispun adesea de moduri presetate concepute în mod special pentru diferite industrii, cum ar fi lemnăria, șantierele de construcții sau fermele. Rezultatul este o precizie sporită, alături de o operare mai simplă pentru persoanele care au nevoie de măsurători fiabile, fără a dori să petreacă ore întregi calibrând echipamentele.
Aparatele de măsurare a umidității nu oferă întotdeauna aceleași citiri în afara laboratorului ca în condiții controlate. Majoritatea tind să varieze cu aproximativ 15-20 la sută atunci când sunt utilizate în condiții reale de teren. De ce se întâmplă acest lucru? Ei bine, există mai mulți factori implicați. Modul în care aparatul intră în contact cu suprafața este foarte important, la fel ca și densitatea materialului și prezența oricărui strat de murdărie sau debris. Aceste probleme devin și mai evidente la materialele cu multe pori mici, cum ar fi lemnul sau pereții vechi de cărămidă. După producerea unui accident provocat de apă, umiditatea de suprafață tinde să facă măsurătorile bazate pe rezistență să crească cu aproximativ 20 la sută, conform unor studii care au analizat diferite tipuri de sonde cu pioneze, atât izolate, cât și neizolate. Acest lucru înseamnă că tehnicienii trebuie să fie extrem de atenți la interpretarea rezultatelor direct pe amplasament.
Umiditatea ridicată a aerului (>60%) crește interferențele electromagnetice, reducând fiabilitatea aparatelor fără pini. Temperaturile sub 5°C (41°F) încetinesc mobilitatea ionilor în materiale, ducând la citiri artificial de scăzute ale rezistenței. În plus, condensul de pe suprafață, dacă nu este luat în considerare, poate mări valorile raportate ale umidității cu 12-18% în cazul rigipsului și izolației, conform unor cercetări privind metrologia ambientală.
O evaluare din 2023 a șase aparate de măsurare a rezistenței a arătat o acuratețe de 98% în condiții de laborator, dar doar o consistență de 81% în medii exterioare variabile. Implementarea unui protocol simplu înainte de testare—ștergerea suprafețelor și adaptarea echipamentului timp de cinci minute—a îmbunătățit acuratețea în teren cu 14%, subliniind importanța tehnicii operatorului pentru obținerea unor rezultate fiabile.
Diferitele tipuri de lemn se comportă într-adevăr diferit atunci când vine vorba de absorbția umidității. Conform unor teste efectuate de NIST încă din 2023, pinul absoarbe apa cu aproximativ 23 la sută mai repede decât stejarul. Din cauza acestor diferențe între specii, oricine dorește să obțină măsurători precise trebuie să-și calibreze echipamentul în mod specific pentru tipul de lemn cu care lucrează. Altfel, măsurătorile pot fi eronate cu până la plus sau minus 4%, ceea ce nu este deloc ideal. Majoritatea aparatelor de măsurare a umidității de calitate medie superioară vin astăzi prevăzute cu setări deja programate pentru varietăți populare de lemn. Cele mai sofisticate permit chiar utilizatorilor să configureze calibrări personalizate pentru acele lemnuri rare sau neobișnuite provenite din întreaga lume. Ca regulă generală, majoritatea proiectelor funcționează bine cu niveluri de umiditate ale lemnului undeva între 5 și 15%. Dar atunci când se instalează podele, meseriașii trebuie să fie mult mai atenți, vizând un interval mai restrâns de aproximativ 6-8% pentru a evita probleme ulterioare.
Cele mai bune practici includ:
În timpul întăririi betonului, există de obicei o diferență destul de mare între ceea ce se întâmplă la suprafață și în interiorul materialului, undeva între 35 și chiar 50 la sută diferit, conform testelor recente ale Asociației Cimentului Portland din 2024. Aparatele TDR fără electrozi pot pătrunde până la aproximativ zece centimetri în beton pentru a verifica cât de umed este stratul inferior, în timp ce dispozitivele capacitive funcționează mai bine atunci când analizează eventualele probleme de condens chiar la nivelul suprafeței. Majoritatea contractorilor experimentați cunosc acest lucru, motiv pentru care tind să folosească ambele metode împreună, deoarece bazarea exclusiv pe o singură metodă ar putea face ca ei să piardă până la 18 procente din conținutul real de umiditate atunci când evaluează plăcile în teren.
Atunci când verifică placa de rigips pentru probleme, inspectorii trebuie să găsească un echilibru între obținerea unor citiri precise și menținerea integrității suprafețelor. Noile aparate fără ace care funcționează pe frecvența de 2,4 GHz sunt destul de impresionante, având o acuratețe de aproximativ 98% în detectarea umidității ascunse, fără a deteriora stratul de hârtie. Situația devine mai complicată în cazul pereților alcătuiți din mai multe straturi. Aici vin la-ndemână aparatele combinate, mai ales cele cu sonde care pot pătrunde de la jumătate de inch până la 1,5 inch adâncime în pereți, pentru a detecta umiditatea ascunsă în acele zone dificile. Conform rapoartelor din industrie, integrarea Bluetooth direct în aceste instrumente reduce erorile de documentare cu aproximativ o treime în timpul inspecțiilor ample. Totuși, merită menționat că, dacă există o diferență de temperatură mai mare de zece grade Fahrenheit pe suprafața peretelui, majoritatea tehnicienilor vor trebui să-și ajusteze manual calibrările.
Aparatele de buget, cu prețuri între 30 și 100 de dolari, își fac treaba decent, dar nu pot gestiona funcții avansate în ceea ce privește calibrarea. La celălalt capăt al spectrului, instrumentele profesionale, care costă 200 de dolari sau mai mult, oferă o construcție extrem de robustă și pot atinge o precizie de aproximativ 1%, lucru foarte important în mediile industriale serioase. Raportul din 2023 privind analiza materialelor a evidențiat și un aspect interesant: aproape șapte din zece contractori tind să aleagă opțiunile din segmentul mediu de preț, cuprinse între 120 și 180 de dolari. Aceste instrumente de gamă mijlocie reușesc un compromis echilibrat între acuratețea suficientă, rezistența necesară pentru șantiere dificile și un preț accesibil. Funcții precum pini reglabili, scale speciale pentru diferite tipuri de lemn și verificări integrate ale umidității betonului conferă acestor instrumente o versatilitate sporită. Totuși, merită să reținem că toate aceste facilități suplimentare ar putea să nu fie atât de importante dacă nu se potrivesc nevoilor reale zilnice de pe șantier.
Generația mai nouă de umidimetre este echipată cu Bluetooth și se conectează la cloud pentru scopuri de raportare. Acest lucru înseamnă că profesioniștii pot mapa nivelurile de umiditate pe măsură ce înaintează și pot documenta automat totul fără să ridice un deget. Conform unui sondaj recent din 2024, aproximativ 92% dintre cei care lucrează în igiena industrială au declarat că economisesc timp prețios atunci când trec de la jurnalele clasice pe hârtie la sisteme digitale. Majoritatea dispozitivelor moderne exportă date în format CSV, ceea ce funcționează destul de bine cu programele standard de inspecție a clădirilor. Dar stați puțin, persoanele care lucrează cu informații confidențiale despre infrastructură trebuie să verifice mai întâi dacă sistemul lor respectă standardele de criptare înainte de a conecta aceste instrumente undeva într-un spațiu public.
Menținerea echipamentelor calibrate cu standarde urmăribile NIST reduce deriva de măsurare cu aproximativ 80%, conform ultimei Studii de Întreținere din Teren din 2024. Majoritatea profesioniștilor folosesc în prezent o combinație de metode atunci când verifică materialele. Vor scana mai întâi zone mari cu acei practici metri fără pioneze, apoi vor continua cu sonde clasice cu pioneze pentru a obține citiri precise la adâncimi specifice. Pentru cele mai bune rezultate, asigurați-vă că toți senzorii sunt stocați corespunzător în containere controlate termic. Și nu uitați să înlocuiți orice pioneze de contact care prezintă semne de uzură peste aproximativ jumătate de milimetru, deoarece acest lucru afectează destul de mult citirile.
Măsuratoarele de umiditate folosesc în principal tehnologii precum rezistența, capacitatea, reflectometria în domeniul timpului (TDR) și metodele infraroșu pentru a detecta nivelurile de umiditate în materiale.
Măsurătoarele de umiditate prin rezistență măsoară rezistența electrică prin sonde, detectând umiditatea sub suprafață, în timp ce măsurătoarele de capacitate evaluează constanta dielectrică a materialelor, fiind utile pentru testarea neinvazivă a suprafețelor finite.
Aparatele cu ace sunt cele mai potrivite pentru detectarea umidității sub suprafață în materiale precum lemnul sau betonul, în timp ce aparatele fără ace sunt adecvate pentru evaluări de suprafață neinvazive pe materiale precum parchetul sau rigipsul.
Factori de mediu precum umiditatea ridicată, temperaturile scăzute și starea suprafeței pot influența citirile aparatului de măsurat umiditatea, afectându-le acuratețea în condiții de teren comparativ cu condițiile de laborator.
Asigurați citiri precise prin calibrarea aparatelor de măsurare a umidității în mod specific pentru material, eliminarea interferențelor mediului înconjurător și utilizarea tehnologiei adecvate pentru tipul de material evaluat.